Ancheta săptămânii

Suntem obișnuiți să privim separat instituțiile media active în perioada României socialiste, cu atât mai mult cu cât disciplinele care le studiază au evoluat separat: până relativ recent, istoria filmului și istoria televiziunii s-au scris și rescris fără intersecții semnificative, și asta nu numai în România. Însă pentru a înțelege peisajul media în care a funcționat jurnalul cinematografic e nevoie de o privire care să ia în considerare intersecțiile critice ale acestuia cu producția altor instituții ale perioadei – în cazul de față, televiziunea națională.

Dacă anii ‘50 au fost anii de expansiune și profesionalizare a jurnalului cinematografic, anii ‘60 reprezintă vârsta de aur a televiziunii în România. După 1965, TVR întră într-o fază de consolidare care presupune diversificarea programelor, în special în zona de reportaj și investigație. În centrul noului imaginar media se află emisiunea Reflector – apărută în ianuarie 1967 – care sondează problemele societății contemporane prin interviuri incisive, înregistrate sincron, frecvent pe teme inițiate de telespectatori. Ascensiunea emisiunii Reflector și presiunea tradiției de anchetă socială care se dezvoltă la TVR se resimt și la nivelul subiectelor incluse în jurnalul Sahia.

Începând cu mijlocul anilor ‘60, jurnalul include aproape în fiecare număr un subiect de reportaj și, cu o frecvență mai redusă, subiecte de anchetă care circulă sub titlul “Ancheta noastră” sau „Ancheta săptămânii”. Către finele deceniului, anchetele includ mai vizibil publicul spectator ca partener de conversație implicit. Tot atunci, echipele Sahia încep să se întoarcă în locurile în care au efectuat o anchetă pentru a verifica rezolvarea problemelor semnalate.

Subiectul de față e filmat în piețe din Ploiești, Baia Mare și Lungulețu (Dâmbovița), unde se constată absența fructelor și legumelor proaspte disponibile pentru aprovizionarea populației. Trei săptămîni mai tîrziu (nr..34/1967), echipa jurnalului continuă ancheta cu privire la aprovizionarea cu fructe și legume, mutându-și atenția de pe piețe pe centrele de aprovizionare din teritoriu. Aserțiunea că problemele s-ar fi rezolvat e neconvingătoare. Anchetele jurnalului Sahia sunt mai puțin incisive decât cele ale Reflectorului sau decât alte anchete difuzate în epoca de televiziune: structurate în jurul aceluiași comentariu glumeț citit de obișnuitul duo de crainici ai studioului și limitate la o lungime de câteva minute, anchetele trăiesc astăzi mai degrabă prin imaginea frustă a unor segmente de realitate socialistă care pătrunde mai rar în filmul documentar.

Tematica anchetelor de jurnal e mai restrînsă decît cea a Reflectorului, însă toate anchetele produse în epocă eludează erorile sistemice, ramînînd în zona celor umane, individuale sau colective.

Incepând cu nr. 25/1967. Actualitatea în imagini devine Săptămâna în imagini. (AB)