Calitate la Uzinele 1 mai
Iată un subiect industrial aparent banal, împachetat într-un titlu convențional: „Calitate la Uzinele 1 Mai”. Personajul principal al acestui subiect, ne informează obișnuitul duo de comentatori ai jurnalului, este o instalație de foraj cu nume complicat care își primește primul certificat de calitate: nu tocmai un subiect de interes național, am putea spune, privind înapoi dinspre anul 2025. Un reporter Sahia – vizibil în cadru, împreună cu microfonul – intervievează un controlor de calitate și un maistru cu privire la activitatea de zi cu zi. Cei doi răspund liber, fără o vizibilă pregătire prealabilă; se vorbește chiar și despre aspecte mai puțin demne de laudă ale muncii lor – lucru neobișnuit! – și chiar ni se arată o piesă declarată „rebut” pentru că nu s-a încadrat în normele tehnice.
Însă mai interesant decât această moderată veracitate a materialului – care se va atrofia până la dispariție în deceniul următor – este modul în care acest subiect de jurnal, altminteri relativ anodin, acroșează producția de film a studioului, mai precis două documentare produse la Sahia cu doi ani mai înainte (1963), ambele cu concursul poetei Nina Cassian: primul este flamboaiant – experimentalul Uzina, filmat de regizorul Slavomir Popovici la uzina „1 Mai” din Ploiești; cel de-al doilea e nu mai puțin remarcabilul documentar muzical Tehnică nouă, oameni culți (Alexandru Sîrbu), filmat la uzina „Electronica” din București.
Din primul film, regizorul acestui subiect de jurnal (Octav Ioniță), împrumută imaginea sondelor care se ridică în mișcare accelerată, prim-planul muncitorului care rostește „prezent” (fără audio) și planul general care încheie abrupt subiectul (peretele de sticlă al uzinei cu siluete de muncitori profilate).
Cel de-al doilea film îi inspiră abordarea generală a subiectului – anume importanța calificării tehnice superioare a muncitorilor pentru îmbunătățirea calității produselor uzinei – și utilizarea intertitlurilor pentru structurarea subiectului (unul dintre intertitluri împrumută parțial titlul filmului lui Sîrbu: “tehnică nouă”). Având în vedere apartenența instituțională comună a filmelor și a jurnalului, presupunem că inspirația și împrumuturile s-au petrecut cu acordul regizorilor celor două filme (din care vă invităm să vizionați clipurile incluse pe platforma noastră).
