Încheierea lucrărilor biroului executiv al Federației Sindicale Mondiale
Jurnalul nr. 35/1950, ultimul număr de jurnal produs în luna decembrie a anului 1950, este și primul număr de jurnal produs sub emblema studioului Al. Sahia după ce acesta preia ștafeta de la Societatea Romfilm: de remarcat primul generic al jurnalului Sahia, care se va modifica de mai multe ori până la încheierea producției jurnalului (1974). Numărul conține exclusiv subiecte politice (sau politizabile), fără secțiunea de soft news care va deveni mai târziu o constantă a jurnalului cinematografic.
Cu prilejul încheierii lucrărilor Biroului Executiv al Federației Sindicale Mondiale (uniune sindicală internațională de orientare comunistă, fondată la Praga în octombrie 1945), la București, Confederația Generală a Muncii organizează la Sala Floreasca o adunare popular muncitorească, cu scopul de a-i saluta pe liderii FSM. Printre vorbitorii de la tribuna conferinței se numără Gheorghe Apostol (președintele CGM), Giuseppe Di Vittorio (președintele FSM), Kuznețov (reprezentantul sindicatelor sovietice) etc. În prezidiul adunării e prezentă și o veterană a mișcării sindicale din primii ani de după război, Liuba Chișinevschi, vicepreședintă a CGM, soția lui Iosif Chișinevschi – apropiat al lui Gheorghiu-Dej în lagărul de la Târgu-Jiu, ulterior ideolog și propagandist șef al PMR (1952-1955).
Confederația Generală a Muncii, devenită la începutul anilor 1950, Consiliul Central al Sindicatelor și mai apoi, din 1966, Uniunea Generală a Sindicatelor din România era continuatoarea liniei sindicale roșii a Consiliului General al Sindicatelor Unitare, principala organizație sindicală, clandestină, de orientare comunistă din anii 1920-1930 (CGSU era afiliat la Profinternul moscovit – Internaționala Sindicală Roșie de la Moscova –, în timp ce sindicatele social-democrate moderate, „amsterdamiste”, la Federației Sindicală Internațională de la Amsterdam).
Până la desființare (1990), UGSR a fost afiliată la Federația Sindicală Mondială (FSM), cu care împărtășea aceleași viziuni politice și interese economice: a organizat diferite acțiuni/evenimente comune, a întreținut schimburile reciproce de delegații sindicale, a organizat mese rotunde, s-a solidarizat cu toate cauzele promovate de FSM (de ex., sprijinirea eforturilor pentru crearea unei noi ordini economice internaționale, lichidarea sistemului colonial sau a eliminării nedreptăților sociale și a oricăror forme de exploatare a omului de către om) ș.a.m.d. În anul 1975, FSM reprezenta interesele a 160 de milioane de lucrători din 68 de țări de pe mapamond. (MB, AB)
