Rele care nu există
Subiectul Rele care nu există e o pilulă educațională care încearcă să delimiteze granițele acceptabilului în școală. Transgresiunile incluse merg de la lungimea părului baieților, la fumat sau comportament antisocial, însă abrazivitatea mascată sub vocea pretins-copilăroasă a comentatoarei e nediferențiată: cei considerați vinovați sunt identificați (nume, școală), așa cum, șase ani mai târziu, într-un film care va apela de asemenea la umorul edulcorant, vor fi identificați locuitorii unor blocuri bucureștene care nu manifestă suficient respect pentru averea statului. (Casa noastră ca o floare, Alexandru Boiangiu, 1963) sau – în jurnal – poeții care îndrăznesc să scrie o poezie care iese din tiparul realismului socialist (Agfa forte, 45/1966, subiect f).
În absența unor documente detaliate ale producției acestor jurnale, ne este imposibil să identificăm contribuția exactă a fiecărui membru al echipei. Unii dintre aceștia, precum operatorii Doru Segall sau Pantelie Tuțuleasa, au devenit în timp nume semnificative ale studioului. De asemenea, pentru cei familiari cu filmografia regizorului Slavomir Popovici (realizatorul celuilalt subiect din jurnalul Pionierul inclus aici), situațiile absurde imaginate la începutul acestui subiect – în special pietonii mergând în mâini pe carosabil, însoțiți de camioane care avansează pe trotuare – trimit cu gândul la un tip de imaginar pe care-l regăsim, mai elaborat estetic și migrat vizibil către un registru avangardist, în Cum circulăm? (1963) – documentar comandat de Miliția Capitalei și transformat în film experimental.
Jurnalul Pionierul are ca sursă de inspirație Jurnalul sovietic Pionieria – model pe care îl descoperim menționat la finalul acestui subiect, care include un scurt număr de dans românesc interpretat de pionieri sovietici, extras din Jurnalul sovietic menționat. (AB)
