Săptămâna politică
Săptămâna politică extrasă din jurnalul nr. 15/1972 e un subiect multiplu, care conține două reportaje. Primul documentează vizita făcută de N. Ceaușescu prin câteva piețe și zone comerciale ale Bucureștiului, imediat după întoarcerea din vizita în Africa. E un subiect cu o temperatură diferită de altele care documentează vizite ale lui N. Ceaușescu în teritoriu: diferența ține atât de imagine – alertă, destinsă, cu multe zâmbete și chiar cu câteva hohote de râs schimbate între vizitator și populație – cit și de calitatea comentariului – mai puțin șablonard decât cele obișnuite, posibil pentru că autorul textelor e poetul Adrian Păunescu (care în perioada anilor ‘60-‘70 colaborează atât cu studioul Sahia cât și cu televiziunea).
Filmarea delegației pe stradă și în magazinele de pe Gabroveni e o scurtă demonstrație de cinema direct – o filmare cu o cameră neașteptat de liberă, care chiar pare interesată să exploreze umanitatea întâlnirilor prilejuite de vizita președintelui și care alocă spațiu unor gesturi surprinzătoare ale acestuia – vezi mielul tranșat ridicat brusc de N. Ceaușescu de pe o tejghea și comentariul atent care îi completează gestul cu o explicație despre “mieii sacrificați la vârste prea fragede”. Nu cunoaștem motivele gesticulatiei abrupte a lui N. Ceaușescu în timpul vizitei la Hanul lui Manuc, dar ar putea avea a face cu includerea hanului, încă de la începutul anilor ’60, în planul de sistematizare a Pieței Unirii.
Cea de-a doua parte a subiectului e o scurtă notă, ceva mai convențională, pe marginea vizitei lui N. Ceaușescu în opt țări africane la începutul lui 1972 – notă construită pe baza unui montaj de fotografie, și nu de material filmat, posibil pentru că jurnalul apare prea curând după încheierea periplului african, când pelicula n-a fost încă developată.
Relația României cu țările africane începe să se dezvolte la începutul anilor ‘70, în contextul Războiului Rece și al influenței pe care statele capitaliste încearcă să o mențină în fostele colonii, acum în proces de decolonizare. România se angajează ca susținătoare a mișcărilor de eliberare națională ale țărilor africane împotriva imperialismului și colonialismului, oferă asistență economică, exportă produse și tehnologie, oferă studenților africani oportunități de studiu în România, demarează construcția unor proiecte importante precum barajele pentru hidrocentrale, organizează schimburi culturale.
În perioada 1970-1989, N. Ceaușescu participă la numeroase mobilități diplomatice în țările africane, majoritatea filmate de operatori de la Sahia, cu material inclus ocazional în jurnal, dar mai ales montat în filme (uneori de lung-metraj) care documentează în detaliu vizitele și sunt invariabil premiate pentru “cel mai bun reportaj” în varii competiții naționale. În 1972, operatorul Pantelie Tutuleasa – care documentează frecvent mobilitățile naționale și internaționale ale președintelui – obține Premiul Asociației Cineaștilor (ACIN) pentru cel mai bun film de eveniment politic pentru “Africa 1972”.
