Sosirea subiectelor străine
Jurnalul 22/1957 e un număr aniversar, cunoscut și ca „jurnalul 500”. Studioul Sahia a preluat din mers producția Jurnalului, în 1950, în continuarea celui produs de Societatea Romfilm, însă numărătoarea jurnalelor începe întotdeauna – simbolic – nu cu primul număr produs de Studio, ci cu primul număr de după 23 august 1944, indiferent de numele instituției producătoare. Prin urmare, când Sahia sărbătorește „Jurnalul 500” (sau, mai tîrziu, „Jurnalul 1000”), asta va însemna nu 500 sau 1000 de jurnale produse de Studio, ci respectivul număr de jurnale produse în România începînd din 1944.
Subiectul de față probează faptul că readucerea în atenție publică a jurnalului Sahia nu este exclusiv un subiect de interes național, ci implică și relațiile industriei de film a României socialiste cu alte industrii și instituții de profil de pe glob. Jurnalele Sahia includ atât știre națională cât și internațională. Materialele referitoare la evenimente internaționale sau segmentele de soft news din spațiul international sunt de obicei primite, în formă brută, de la jurnalele cu care Sahia colaborează, însă perspectiva și comentariul aparțin studioului: termenii acordurilor de schimb de material filmat care există între producătorii naționali lasă forma finală a materialelor (editare și comentariu) la latitudinea jurnalului care le utilizează.
Cea mai bună probă a faptului că jurnalul cinematografic produs în România socialistă funcționează conectat cu alte jurnale cinematografice e reprezentată de jurnalele speciale produse cu ocazia aniversării a 500, respectiv a 1000 de numere de jurnal. Nu numai că ambele jurnale includ mesaje trimise către studio de jurnalele străine cu care colaborează, dar numărul crescut al acestor mesaje – de la jurnalul 500 la jurnalul 1000 – vorbește despre dezvoltarea acestor relații de colaborare: jurnalul 500 include mesaje de la patru studiouri producătoare de jurnal din spațiul socialist (Moscova, Varșovia, Belgrad, Berlin), în vreme ce jurnalul 1000 include mai multe mesaje și menționează 33 de colaborări internaționale aflate pe rol în 1966. Tonul lejer al acestor mesaje – vezi sceneta improvizată in spațiul restaurantului românesc din Berlin, cu concursul reprezentantului studiourilor DEFA – vorbește despre relațiile de durată stabilite între angajații jurnalelor din diverse contexte naționale, în special cele produse în spațiul socialist est-european. (AB)
