În focarul obiectivului

În anii ‘50 și ’60, studioul Sahia produce mai multe subiecte de jurnal cinematografic, dar și scurt-metraje documentare, menite să fixeze regulile de bază ale locuirii colective în blocurile nou-construite în orașele României. Titlul acestui subiect ne semnalează de la bun început scopul său educativ, anume acela de a semnala aspecte critice ce țin de locuirea în comun – datorate în mare parte (dar nu în totalitate) valurilor de oameni strămutați de la sat la oraș pentru a hrăni nevoia de mână de lucru a fabricilor și uzinelor nou-înființate.

Subiectul e scurt și abrupt construit: sunt filmate mai multe interioare de apartamente devastate sau lăsate în paragină și sunt identificați, cu nume și adresă, fără menajamente, cei vinovați de distrugerea respectivelor locuințe. În absența documentelor de producție ale jurnalului cinematografic, nu putem deduce dacă filmarea s-a făcut cu sau fără acordul chiriașilor.

Câțiva ani mai târziu, studioul Sahia va produce un film pe aceeași temă și într-un stil la fel de abraziv, care va deveni în timp un clasic Sahia: Casa noastră ca o floare (Alexandru Boiangiu, 1963). (AB)