La închiderea ediției
Așa cum precizează titlul, acest subiect este adăugat în momentul în care jurnalul nr. 9/1969 e deja încheiat, ca urmare a evenimentelor desfășurate la Budapesta.
Între 26 februarie și 5 martie 1968, are loc la Budapesta Întâlnirea consultativă a partidelor comuniste și muncitorești la care Partidul Comunist Chinez nu participă, pe fondul intensificării polemicii sino-sovietice. Pe parcursul conferinței, participanții prezintă punctele de vedere ale partidelor referitoare la consolidarea unității mișcării comuniste și muncitorești internaționale în lupta împotriva capitalismului și imperialismului. Delegația PCR, condusă de Paul Niculescu-Mizil (secretar cu problemele ideologice al CC al PCR), e criticată de către liderul comuniștilor sirieni, Khalid Bagdash, care pune în discuție politica internațională a PCR, inclusiv apelul lansat de delegația română, în debutul conferinței, de a nu fi combătute partidele absente de la reuniune. Delegația română protestează, solicitând sirienilor să retracteze declarația lui Bagdash, însă aceștia refuză iar majoritatea celorlalte delegații se eschivează de la a se solidariza cu poziția PCR.
La momentul respectiv, românii consideră că în spatele poziției colective adoptate se află URSS, dar acest lucru nu poate fi declarat în mod oficial. Partidele celor două țări se află pe poziții divergente în ceea ce privește liniile directoare ale mișcării comuniste internaționale: PCR se pronunță pentru autonomia partidelor frățești și împotriva unui centru conducător al mișcării comuniste mondiale. Luând act de refuzul sirienilor, delegația română consultă Bucureștiul; pe 29 februarie 1968, are loc o ședință a Comitetului Executiv al CC al PCR care hotărăște să transmită reprezentanților săi de la Budapesta să părăsească lucrările conferinței și să revină în Capitală. Mai mult, CEx al CC al PCR denunță absența dialogului și a „schimbului liber și democratic de păreri”, considerând că înțelegerea încheiată la începutul întâlnirii – de a nu se combate partidele frățești în absentia – a fost încălcată. În cele din urmă, delegația Partidului Comunist Sirian își retrage afirmațiile, punând capăt incidentului. A doua zi (1 martie 1968) la București este convocată o ședință plenară extraordinară a CC al PCR, care aprobă poziția CEx al CC al PCR și atitudinea delegației de la Budapesta. Ulterior, hotărârea Plenarei este publicată și popularizată în presă cu scopul de a întruni adeziunea „maselor largi populare”.
Jurnalul documentează mai multe acțiuni desfășurate la nivel local pentru dramatizarea acestor adeziuni sub forma unor adunări de mari dimensiuni în fabrici, uzine și instituții de învățămînt superior. De remarcat absența sunetului sincron și rigiditatea decupajului, care reproduce același model: vorbitor în prim plan versus mulțime impresionantă, tăcută sau aplaudând la unison, ca semn de unanimitate și entuziasm – imagini ce vor deveni emblematice în ultimele două decenii ale regimului comunist. (MB, AB)
