Louis Armstrong la București

Inclus, în anii ‘50, în rândul genurilor muzicale considerate „cosmopolite” și, în consecință, „subversive”, jazzul pătrunde substanțial în lumea culturală românească spre mijlocul anilor ‘60, ca parte a liberalizării culturale care va descrie întreg deceniul, până către anii de început ai deceniului următor.

În martie 1965 concertează la București Louis Armstrong – un eveniment major în memoria culturală a perioadei, cu impact de durată în ceea ce privește deschiderea publicului românesc către jazz și crearea treptată a unei infrastructuri care va contribui la profesionalizarea scenei de jazz naționale. Din cercetările istoricilor muzicali știm că respectivul concert – precum și multe altele, care vor urma în deceniul următor (ex. Duke Ellington, Thelonious Monk, Dave Brubeck, Charles Mingus, Dizzy Gillespie, Art Blakey, Sarah Vaughan, Ornette Coleman) – sunt parte a unui elaborat program de diplomație culturală inițiat de Departamentul de Stat al USA, care a durat de la sfârșitul anilor ‘50 până către mijlocul anilor ‘70: un program gândit ca modalitate de penetrare a „Cortinei de Fier” prin seducerea muzicală a publicurilor naționale din țările din sfera de influență sovietică. Concertul lui Armstrong, la fel cu celelalte care vor urmă, este parte a unui turneu al său în Europa de Est, care include, pe lângă România, Cehoslovacia, Iugoslavia și Germania Democrată.

Jurnalul cinematografic va mai include un subiect, în noiembrie 1971, pe marginea concertului lui Duke Ellington la București.