Prognoze 1972
Pentru că jurnalele cinematografice au început să fie produse la nivel global înainte de Primul Război Mondial, perspectiva acestora fost prin tradiție mai puțin concentrată pe știre social-politică și mai mult pe spectacular și portretizarea unor personalități ale epocii, ca formă de adaptare la așteptările publicului de cinema al perioadei. Ulterior, această dimensiune populistă a jurnalului cinematografic s-a menținut chiar și în structura jurnalelor produse în perioada României socialiste, sub forma unor segmente de soft news (știre lejeră – sport, modă etc) plasate în ultimele minute ale jurnalului.
Fie că activează în România sau altundeva în lume, încă de la mijlocul anilor 60, realizatorii sunt conștienți că jurnalele cinematografice sunt medii de reluare a știrilor și nu de raportare propriu-zisă, ceea ce îi determina să privilegieze materialul cu termen lung de valabilitate în teritoriu – cazul subiectelor umoristice pe care echipa jurnalului Sahia le strecoară ocazional în cuprinsul jurnalului, în special în cazul numerelor festive precum cel de față (ultimul număr din decembrie 1971), spre dezamăgirea jurnaliștilor care le amintesc repetat că umorul n-are ce căuta în jurnal.
Anul 1971 a fost unul dificil la nivel național, în special în trena Tezelor din iulie 1971. Numărul 52 al Săptămânii în imagini juxtapune o prima jumătate convențional-politică – cu o ceremonie de primire în organizația pionierilor la fostul Muzeu al PCR (actualul Muzeu Național la Țăranului Român) și un subiect dedicat hidrocentralei de la Porțile de Fier – și o a doua jumătate care include mai multe numere lejer-festive: copiii angajaților Sahia recită poezii, Olimpia Panciu le cântă, operatorii studioului filmează într-o cramă până ce pierd controlul imaginilor produse, iar la toate astea se adaugă sceneta Prognoze, o mostră de umor (gros) permis în epocă, pe teme deja rodate cu succes la momentul respectiv (circulație, roluri de gen, birocrație), în interpretarea unor actori celebri precum Dem Rădulescu sau Vasilica Tastaman. Membrii generației X și, poate, părinții lor, vor fi încîntați să-i revadă.
