Zi de odihnă

Știm deja că munca ocupă un loc central în imaginarul oficial al României socialiste și, implicit, al producției factuale a studioului Sahia: muncă industrială sau agricolă, alienantă sau  eliberatorare, muncă în timp, spații ale muncii, poezie a muncii etc. „Ne-munca” apare rar, etichetată uneori ca „parazitism social”, prezentată alteori ca o binemeritată pauză a corpurilor truditoare ale muncitorilor și documentată în mod excepțional de aparatul de filmat.

Titlul subiectului de față îi trădează conținutul: avem a face cu unul dintre cazurile rare în care aparatul se oprește asupra unor oameni aflați în afara procesului muncii – așadar în pauză – și nu oriunde, ci în Poiana Stalin (azi, Poiana Brașov; numele orașului Brașov în perioada 1950-1960 a fost Orașul Stalin). Iată un subiect lejer, voios, cu oameni care se bucură de viață, cu peisaje frumoase și bătăi cu zăpadă, și chiar cu o secvență drăgălașă, probabil dramatizată pentru cameră, pe care vă lăsăm să o identificați singuri. Altminteri, dacă nu ați tresărit la auzul cuvântului “turnător”, vă felicităm. Nu e vorba despre unul dintre cei care populează prezentul nostru încă dureros de post-comunist, ci doar de meseria onorabilă a unui muncitor dintr-o fabrică în care se toarnă metal încins în forme.

Chiar dacă sunt în pauză, oamenii sunt definiți de munca lor, așa cum peisajul care-i înconjoară e și el înscris într-o istorie politizată, între un “ieri” când pe cărările pitorești “suiau și huzureau trântorii și odraselele lor” și un “azi” (“ieri”-ul nostru) în care aceleași cărări sunt străbătute de “piciorul omului muncitor, constructor al vieții noi”.

Dar să nu ne scandalizăm: prezentul nostru politic e la fel de polarizat: putem scrie oricând o pagină nouă de jurnal despre actualii beneficiari ai fostei Poiene Stalin.

Pentru mai multe imagini de odihnă din fostul Oraș Stalin, am urcat pe platformă un fragment dintr-un film documentar produs la cinci ani după acest subiect de jurnal (Reportaj de la Steagul Roșu, Alexandru Sîrbu, 1956), filmat tot la sfârșit de săptămână.
(AB)