Carnet de toamnă
Atenție, imagini ce includ acte de violență asupra animalelor!
„Vechi și nou la Obor” s-ar putea numi acest prim sub-subiect din cele trei care alcătuiesc subiectul c al jurnalului 42/1956. Filmat între Piața și Hala Obor, în regia Ninei Behar (studii la Moscova; Sahia 1955-1974, ulterior Israel și Franța), Carnet de toamnă aduce o vitalitate și o textură umană memorabile, care ne lasă regretând selecția de-a dreptul parcimonioasă a imaginilor filmate în piață, care deschid subiectul (vezi sacoșa cu gâscă, safteaua, opincile la vânzare). Secvența filmată în Halele Obor – construite în 1950 sub direcția arhitectului Horia Creangă – aduce o ruptură de ritm flagrantă, marcată inclusiv la nivelul coloanei sonore montate pe imagini ale expoziției de produse ale Gostatului (Gospodărie Agricolă de Stat) și gospodăriilor colective. Imaginile de piață țărănească revin scurt la final, din păcate insuficient de substanțial în economia unui subiect care, presupunem, trebuie să insiste asupra noului și mai puțin asupra „rămășițelor trecutului”.
Pentru a menține integritatea subiectului, includem aici și celelalte două sub-subiecte, chiar dacă avem rezerve în privința celui de-al doilea segment, dedicat unei vînători de urși în Munții Rodnei. Aducerea în prezent a imaginilor de arhivă presupune contextualizarea acestora pentru a le media circulația dinspre trecut către prezent și, în unele cazuri, pentru a media așteptările publicului contemporan. În cazul de față, violența imaginilor care documentează o vânătoare de urși – tratată în 1956 ca un subiect de divertisment, perspectivă accentuată de tonul glumeț al comentariului – este dificil de urmărit de spectatorul contemporan, mai sensibil la scenele de violență asupra animalelor (cel puțin în ceea ce privește acceptabilitatea culturală a acestor imagini), motiv pentru care am inclus un avertisment la începutul textului. (Durata subiectului: 1’.43”-2’58”).
Cel de-al treilea segment al subiectului este dedicat unei festival de modă desfășurat în octombrie 1956 la București, la care participă cooperative meșteșugărești din Ungaria și Bulgaria. Nu putem să nu remarcăm eleganța (oarecum„burgheză”) a modelelor, nici să uităm că peste câteva săptămâni va începe revoluția din Ungaria.
