Contraste

După 1 august 1944, jurnalul cinematografic – produs inițial de Societatea RomFilm și, începând cu decembrie 1950, de studioul Sahia – joacă un rol central în promovarea noului regim și a principiilor sale în rândul populației. Autoritățile sunt atrase de formula jurnalului cinematografic ca modalitate de educație și de mobilizare a maselor în sprijinul discursului oficial și al eforturilor de modernizare la nivel național.

Subiectul de față – construit antitetic pe imagini filmate în suburbiile Parisului, respectiv într-un nou cartier din Pașcani – e un bun exemplu pentru prezentarea polarizată a subiectelor extrase din materialele primite din țările socialiste, respectiv din cele capitaliste, care e o practică curentă în editarea jurnalului Sahia (și a altor jurnale produse în alte contexte naționale). Într-un interviu înregistrat în 2004 (Adina Brădeanu), regizoarea Paula Segall – care a lucrat la jurnal după întoarcerea de la VGIK, școala de film din Moscova – menționa presiunea, în special în anii ‘50, de a include subiecte negative asociate cu țările capitaliste, și practica montării în succesiune, în același număr de jurnal, a știrilor negative referitoare la țările capitaliste, respectiv a știrilor pozitive selectate din blocul socialist. Practica va rămâne frecventă în anii ‘50, persistând ocazional și în deceniul următor: vezi, de exemplu, Jurnalul 7/1957: „trasformator de mari dimensiuni dat în funcțiune în RDG”, urmat de „savant american prezintă macheta unei rachete cosmice a cărei lansare eșuează”, sau Jurnalul 2/1966 : „noi bombardamente ale aviației americane în Vietnam”, urmat de „cea mai lungă conductă de gaze naturale din lume instalată în URSS”.

Biasul politic se echilibrează către mijlocul anilor 60, când știrile  „de peste hotare” se organizează mai clar în categoriile de știre politică – plasată la începutul jurnalului – respectiv soft news, plasate la final. (AB)