Scrisori, comentarii

După mijlocul anilor ‘60, odată cu ascensiunea televiziunii, jurnalul cinematografic încearcă să  se conecteze mai bine cu publicul din sălile de cinema. Apar subiecte precum cel de față, în care realizatorii se adresează direct spectatorilor, invitându-i să intre în corespondență cu jurnalul și să solicite abordarea unor subiecte de interes obștesc. Această dinamizare e în bună parte un răspuns la noul mod de comunicare cu telespectatorii pus în mișcare  de TVR, care introdusese încă din 1958 emisiunea Poșta televiziunii, care asigura comunicarea regulată cu publicul, și se pregătea să înființeze Oficiul de Sondaje (condus de sociologul Pavel Câmpeanu) – un departament care va produce rapoarte de audiență regulate și detaliate, contribuind în mod crucial la profesionalizarea practicii de televiziune prin înțelegerea nuanțată a preferințelor publicului. Însă, chiar dacă ocazional echipele Sahia se vor angaja în filmarea unor subiecte ca urmare a solicitărilor primite prin corespondență, numărul redus de angajați nu le permite celor din studio să mențină același nivel de comunicare cu un public care devine tot mai exigent și mai dornic de a se simți ascultat.

În cazul de față, solicitarea care justifică tema subiectului vine de la un grup de locuitori din cartierul Titan-Balta Albă – unul dintre cartierele filmate frecvent de operatorii jurnalului, din pricina geometriilor arhitecturale care oferă un teren bun pentru exersarea măiestriei profesionale, inclusiv prin imagini aeriene. Unul dintre primele ansambluri majore de locuit dezvoltate în timpul regimului comunist, alături de Floreasca și Drumul Taberei, Balta Albă e, în 1967, în plină înflorire – mai ales când e privit de la distanță și din elicopter.  În plus, își îndeplinește cu brio sarcina de a rezolva criză acută de locuințe din capitală, în special în ceea ce-i privește pe muncitorii de pe platformele Faur și Policolor. Însă familiile mutate în cartier reclamă lucrări prost executate, șantiere rămase neterminate, lipsa curentului electric. Echipa jurnalului filmează peisajul dezolant din jurul blocurilor, înregistrează plângerile cetățenilor – în planuri apropiate, dar nu și cu sunet sincron – și își mai exprimă o dată, la finele reportajului, deschiderea de a investiga anumite subiecte pe baza sesizărilor primite de la cetățeni.

Pe lângă reportajul din Baltă Albă, subiectul c al jurnalului mai include un sub-subiect (un caz frecvent în anii 60, în special pentru segmentele de reportaj): în cazul de față, un scurt segment de interviuri cu elevii din clasa a XI-a ai liceului Petru Groza – astăzi Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” – apropo de planurile profesionale pentru viitor. Răspunsurile sunt genuine, dar nu memorabile: nimic din șarmul exploziv al copiilor și adolescenților filmați de cuplul Paula si Doru Segall – ambii cu experiență la jurnal – în documentarele lor (disponibile pe platforma SAHIA VINTAGE: căutați “Segall” în zona de căutare de pe bara de jos).